Un amic se plangea pe blogul sau ca e tare nefericit ca l-a pleznit raceala, se simte moale si aiureaza la un tratament de jungla deasa africana... acuma, eu ce sa fac? Incerc sa ajut prietenu' si ... dar mai bine dau copy-paste ca parca are mai mult farmec:
"Fratello… Sanatate iti doresc si decat tratament cu paru a la Kunta Kinte, mai bine fa matale inhalatie de apa fiarta cu sare si baga niste miere si ceva fructe in mata. Uita de toate kkturile din farmacii ca destul au grija alesii neamului sa ne vare E-uri in ficat si la urma gaseste pe cineva sa-ti suga boala… ti-as putea recomanda eu .. ca spectrul politic e destul de larg, dar pentru ca e vorba de sanatate, mai bine ca'ta o profesionista. Sanataaaaateeeeeeee…. !!!!!"
Cateva minute mai tarziu pe mess:
racitu : : )
racitu : nu esti normal!!!
io: : )
racitu : daaa... sa sti ca ar fi o chestie...
racitu : o sa fac propuneri
racitu : : ))
io: tratametu e pe bune.. nu e caterinca..
racitu : e na?
io: da da...
racitu : (suspicios)
io: e data mai la 'shto... dar e pe bune
io: io nu iau hapuri niciodata.. si uite-ma... ce verede sunt...ca tutunul... ma poti fuma...
io: :))
racitu : k.. e de retzinut atunci
racitu : pai nu ma.. ca si io am luat numa' vitamina C
racitu : si am luat multe fructe
io: da da... baga inhalatia aia..
io: stai cat poti si trage cat mai mult abur pe nas..
io: pe urma fereste-te sa iesi din casa fo ora.. ca o sa ai toti porii deschisi..
io: acuma doar sa n-ai gripa.. ca aia e virala.. adica ai o mica arma biologica in tine.. care trece..
io: tratata in 7 zile si
io: netratata intr-o saptamana...
joi, 31 ianuarie 2008
miercuri, 30 ianuarie 2008
Cuvinte irosite
Nu stiu cum naiba suntem noi asa de norocosi...
Ce ne-am fi facut fara grijulii nostri politicieni care vegheaza asupra noastra?!!
Dragutii de ei, cum au ei grija de sanatatea noastra... taman ce-am citit de intentia guvernului de a interzice fumatul total la locul de munca. Imi vine sa plang de emotie... Asa grija fata de mine n-au mai avut decat parintii mei...
Pai cum sa n-aibe grija? zic... Unde mai gasesc ei asa mandrete de votanti? Rabdatori,.. induratori,... ascultatori,... si buni platitori... Eee? Nu-i asa ca meritam din plin aceasta atentie?
Pai daca tot avem asa calitati, e firesc si ei sa ne rasplateasca pe masura. Adica vedem noi cum unu' zice "am sa aduc utilaje speciale care vor aduna zapada, o vor topi si o vom varsa atat de repede la canal incat nici n-o sa stiti ca e iarna!"... noi hop la vot si jap stampila pe el. Vine altu' si zice "vom promova legi in sprijinul oamenilor, a intreprinzatorilor pentru ai ajuta sa se dezvolte, sa traiasca mai bine... jap! votat si p-ala! Nici c-apuca altu' sa termine poezia cu coruptii ca noi gata. Jap! Votat.
Si-acum oamenii ne rasplatesc.
Vrei masina popor? Foarte bine, dar ia de plateste taxa de smecher pt guvern.
Vrei sa nu mai mori prin spitale? Brovo tie! N-avem!
Dar ia de fa niste analize obligatori ca trebuie sa plimbam si noi niste bani ca altfel pierdem comisioanele si ne mai iau si aia de UE de prosti.
Vreti sa fumati? Ciuciu! C-asa vrem noi si ne doare-n cur de ce vreti voi.
Ca doar trebuie sa avem si noi ce sa raportam la grangurii de UE... daca economie nu; justitie nu; macar ca ne-am lasat de fumat sa ne laudam.
In rest numai de bine si de atata grija s-aibe parte doar mamele si nevestele domnilor politicieni. De la stanga la dreapta si de sus in jos, precum semnul crucii... amin.
luni, 28 ianuarie 2008
Sindromul Dodo
Zilele astea chiar m-am amuzat. Nici nu mi-am inchipuit cat e de distractiv sa ai blog.
Starea de bine pe care inca o am mi-a amintit de cateva personaje foarte simpatice din Ice Age: Dodo Birds.
Cum erau ele organizate, structurate si cum toate se supuneau fara nici o urma de ratiune unei idei.
Aflate in afara subiectului, nici una din haioasele creaturi nu se intrebau despre ce e vorba cu adevarat. Ceea ce le unea era doar instinctul de card: mac mac mac... de Dodo Birds. Dispuse la sacrificiu neconditionat isi perfectionasera pana si un stil de lupta. De la junior la senior, un intreg card de macaitori ripostau: “Tae Kwon Dodos, attack!” Asta era tot ce puteau face. Cu creierul spalat de doctrina de card, orice efort de a gandi era epuizant.
Teribil de simpatice.
Mai amuzant e ca micutele personaje intruchipeaza tipologia unui grup de oameni. Oameni care traiesc printre noi, dar care se manifesta identic cardului din era glaciara. Incapabili sa vada padurea din cauza copacilor, se limiteaza la suprafata si pierd ce e mai important: esenta. Foarte tehnici, foarte precisi, dezvlota teorii, aplica startegii, urmeza proceduri menite sa faca diferenta intre zero si nimic. Pentru ca la final, tot ce ramane sa fie un macait haotic si primitv.
joi, 24 ianuarie 2008
De ce?
Stau in fata tastaturii si ma uit lung dupa diacritice... ei bine, nu le gasesc.
Poate daca as fi fost obedient, acum n-as fi exclus de pe forumul utilizatorilor de mac din Romania... si poate acum, unul din vetarni mi-ar fi explicat cum dracu au reusit eminetele lor sa le gaseasca.
Poate daca m-as fi abtinut si n-as fi fost ironic, poate unul din "mac guru" nu s-ar fi simtit ofensat in ego-ul sau olimpian si si-ar fi aratat bunavointa fata de un umil muritor, proaspat posesor de mac.
Poate daca nu le-as fi aratat cum am reusit sa dezinstalez un program (minune!! .. va dati seama ce realizare?) as fi fost si acum un membru al unei distinse comunitati... mda..
Sau... poate daca nu mi-as fi permis sa intreb ceva pe nobilul forum, prezentul ar fi altul pentru mine...
Sau poate daca nu mi-as fi cumparat un mac, n-as fi cunoscut niciodata inaltarea de a fi membru al divinei familii de utilizatori mac...
Dar totusi cred ca daca as fi fost putin atent la detalii si as fi observat ca pentru 1200 de euro primesti un notebook fara dvd writer.... cu siguranta nu l-as fi cumparat...
Sau daca nu as fi fost atat de curios sa vad lucrurile si din cealalta perspectiva poate ca nici nu as fi privit spre cutiuta alba cu mar colorat...
Dar nu sunt obedient. Nu sunt lipsit de opinie. Nu sunt indiferent. Nu sunt zgarcit. Nu sunt foarte atent la detalii si ma lasa rece orice adunatura de frustrati cu pretentii de genii. Dar, din pacate, sunt posesor de mac.
D-aia nu scriu cu diacritice.
Primul pas
De ce?...
De ce nu?!!
Despre asta era vorba in momentul cand ma uitam catre un coleg care isi "construia" un blog.
De ce?
Pai, poate pentru ca are ceva de spus...
sau poate nu vrea sa spuna ceva in mod deosebit dar vrea sa se amuze...
sau doar sa impartaseasca altora, necunoscuti dar dornici sa afle fel si fel, din cele vazute, auzite sau traite de el.
Habar n-am. Dar de aici a pornit.
Poate ca nu e idee rea pana la urma...
De ce?!
D'aia!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
